In pofida tonului jucaus, cartea lui Calin-Andrei Mihailescu e teribil de serioasa (cu toate conotatiile grave ale acestui cuvint: de temeinicie in primul rind, dar si de ingrijorare pe deasupra) — iar gindurile lui sfirsesc prin a le isca pe ale tale, cititorule, obligindu-te sa articulezi explicit ceea ce pina atunci zacuse in zona nelamurita a aprehensiunilor. Pentru ca lumea pe care o ia el in vizor, scrutindu-i maruntaiele, e tocmai lumea in care si tu, cititorule, traiesti (si noi cu totii traim, cu sau fara voia noastra) si in care si copiii si nepotii si stranepotii tai urmeaza sa-si faca veacul, iar orizontul nu pare a fi tocmai roz. Toate problemele mari ale lumii (asa cum se configureaza ele la aceasta raspintie de veacuri si milenii) sint trecute prin ciur si prin dirmon si toate trasaturile ei caracteristice, formind sistem si producindu-ne ingrijorare, sint date in vileag cu o acrizie neinduratoare, in pofida lejeritatii aparente a demersului autorului nostru, care incepe prin a le da tircoale, impresurindu-le in pas de dans, pentru ca, finalmente, sa le inhate fara mila, fixindu-le in zona unei sur-realitati de unde — totusi! — ne domina. Mihai Sora
