De ce consider acest volum un act editorial important? Pentru ca nu urmeaza logica modei culturale actuale — exaltarea virtutilor multilaterale ale interbelicului. Pentru ca abordeaza dimensiunea politica a Scolii Sociologice de la Bucuresti conduse de Dimitrie Gusti, demers incercat accidental, dar mai ales ideologizat in perioada ante- si postdecembrista de expertii institutelor academice. S-a vorbit foarte mult despre reformismul lui Dimitrie Gusti, mai putin de stransele sale legaturi cu Regele Carol al II-lea. Importanta volumului depaseste valoarea sa intrinseca prin faptul ca analizeaza nu o formatiune politica, nu o clasa sociala, ci dimensiunea politica a vietii unui grup intelectual. El ar putea contribui la a explica de ce preluarea modelului interbelic in epoca postdecembrista a constituit o greseala de proportii a elitei anilor ’90, in cazul careia doar superficialitatea cunoasterii istorice a fost mai mare decat naivitatea evidenta. Aceasta elita nu a fost constienta de multiplele capcane pe care le ascunde modelul interbelic. Volumul lui Antonio Momoc este inca o dovada ca se poate scrie altfel despre interbelic, si mai mult decat atat, ca tanara generatie de cercetatori se debaraseaza de mitizare, nu prin manifeste, ci prin lucrari la obiect. Zoltán Rostás
Antonio Momoc s-a nascut in Bucuresti la 31.03.1978. Dupa Revolutie a urmat liceul „Iulia Hasdeu“ — sectia filologie-istorie. In perioada 1996-2000 a studiat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti, unde a absolvit si masterul in stiintele comunicarii. In ultimii doi ani de Jurnalism a frecventat simultan cursurile Facultatii de Stiinte Politice ale aceleiasi Universitati. Din 2002 are o licenta in Stiinte politice. Din 2005 are un master in Stiinte politice la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. A sustinut in 2008, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, teza de doctorat „O istorie politica a Scolii Sociologie de la Bucuresti“.
