Prezentare Ceata era atat de deasa incat Grigore presupuse ca nici dupa ce soarele va rasari de dupa Dealul Morii razele lui nu vor putea strapunge perdeaua cenusiu-intunecata care se lasase peste sat, aerul nu se va lumina si vor ramane in intuneric. Asta ar fi ceva grozav, se minuna el distrandu-se ca de un lucru nemaiauzit; dar, reveni in scurta vreme, fara sanse de a se petrece aievea, o noapte vesnica, oare cum ar arata si ce ar face oamenii atunci? Ar dormi mereu, isi raspunse, apoi continua zambind ingaduitor: gandul omului care se scoala in fiecare zi cu senzatia ca n-a dormit destul. Parca adusa de acest gand, Grigore simti cum il patrunde racoarea diminetii, se scutura si isi spuse ca e caraghios, mirandu-se ce l-a apucat, de ce ii vin in minte astfel de lucruri si grabi pasul de teama sa nu intarzie.”
