„Daca doriti sa revedeti trecutul, intr-o noua prezentare!” – acesta ar putea fi un motto nimerit pentru volumul de povestiri scrise si publicate sapataminal pe parcursul ultimilor ani de Florin Iaru, reunite acum sub titlul Fraier de Bucuresti.
Textele penduleaza intre orasul cufundat in bezna din anii comunismului si Capitala (cu majuscula) cuprinsa de fiorul capitalismului (cu minuscula). Viata literara sau intim urbana, viata de somer sau de gazetar in libertate (si cu carte de munca)...
„Verva si tandretea strins impletite in versurile lui Florin Iaru se regasesc intacte in prozele scurte – foarte scurte! – pe care poetul a inceput sa le scrie de aproape un deceniu (din 2004, mai exact). Memorialistic in mare parte din Povestirile din Bucuresti (care pot fi citite in aceasta carte), fantazind liber in Povestile neterminate (publicate deocamdata doar in foileton, in revista 24 FUN, din 2009 incoace), el isi deapana istorioarele parca grabit, parca nepasator, de parca nici n-ar fi mare lucru de spus, doar nu sint decit scene marunte, decupate din fluxul cotidian. Da!, dar nu e nevoie de mult timp pentru ca ritmul alert al acestor miniaturi narative sa ne captiveze, iar vocea care le rosteste stie sa presare deasupra lor exact atitea «ingrediente» – sare, piper si alte mirodenii compozitionale si stilistice – incit din cele citeva zeci de rinduri ale fiecarei piese sa iasa cite o minunatie de «scena de viata», din acelea pe care marea literatura ni le ofera spre a ne ajuta sa intelegem sensurile cele mai profunde ale existentei noastre. Incintatoare, de un comic adesea debordant, de multe ori induiosatoare, intotdeauna tusante intr-un fel ori intr-altul, cind si cind de-a dreptul tulburatoare, micile proze ale lui Florin Iaru asta sint: literatura mare...” (Ion Bogdan Lefter)
