Ibraileanu a fost si un foarte subtil prozator. A preferat forma epistolara ori aceea de jurnal, parca spre a marca, simbolic, importanta pe care o acorda persoanei intai. in toate paginile, e vorba de fapt despre el. Uneori, in mod cat se poate de explicit. Adela e un roman de analize psihologice microscopice. Progresia ,intoxicarii sentimentale este perfecta si insesizabila. Nu exista nimic fara semnificatie in gesturi, atmosfera, cuvinte, pe scurt, in detalii. Excelent analist, Ibraileanu e si un observator exact si plin de umor. Acest roman discret, despre o lume de mult apusa, nu a imbatranit stilistic aproape deloc.
