Cel de-al treilea roman al lui Nabokov, Apararea Lujin, este povestea unei nebunii infioratoare. Singuratic si recluziv in copilarie, Lujin este o enigma pentru parinti si o victima a semenilor. Ca sa scape de angoasa cotidiana, ajunge sa se refugieze in jocul de sah, pe care-l stapineste cu virtuozitate sahul devine insa o obsesie care inlocuieste incet-incet o realitate si asa fragmentata.
„Apararea... nu e o reprezentare a unui conflict intre arta si viata. Sahul este un joc ce-si exploreaza la infinit doar propriile posibilitati, pe cind o adevarata opera de arta isi exploreaza mediul pentru a-i gasi limitele in reprezentarea realitatii. Apararea Lujin este un astfel de exemplu de opera implinita.” (Leona Toker)
„Iata un roman uluitor, cu un personaj de o genialitate inspaimintatoare si cu o poveste cum numai Nabokov poate scoate din mineca: diabolic, scinteietor, mai original nici ca se poate…” (Newsweek)
„Nabokov scrie proza chiar asa cum ar trebui scrisa: ea trebuie sa aduca extaz.” (John Updike)
