Vederi din Prepeleac, al cincilea volum din Memoriile lui Constantin Toiu, isi pastreaza aerul compozit si stilul inconfundabil. Structurata pe sapte sectiuni, cartea este o antologie de autor, care reuneste, dupa criterii secrete, texte publicate inca din 1964. Sunt la un loc peste 45 de ani de presa literara – o arhiva intelectuala si sentimentala, care trece proba timpului cu brio. Afinitatile elective cu propria opera fac din Constantin Toiu, din nou, cel mai sincer si rafinat scriitor al timpului nostru. Privind Lumea din Prepeleac si nu din Turnul de fildes autorul isi incheie Memoriile cu o fraza neterminata, ca o promisiune ca va continua sa isi onoreze cititorii, de care il leaga, in curind, o jumatate de secol de complicitate literara.
Dupa Constantin Toiu, „a mima mimesisul” e unealta de lucru a artei. Daca pentru noi incitant ramane sa descoperim interstitiile intime ale operei si reteaua vasta ce o leaga de lume, pentru scriitor esential e sa patrunda cu „ochiul lucid si uscat” pinza lucrurilor. Ochiul lui nu inregistreaza doar, ci si masoara si decanteaza, asa cum in situatiile de face-ŕ-face, nelipsite din Memorii, confruntarea verbala si jocul social se rezolva din priviri. Care e imaginea epocii transfigurata de o astfel de vedere? Care e versiunea lui Constantin Toiu? Una intelectualizata, care apreciaza talentul si condamna abstract, care istoricizeaza si nu demonizeaza/idealizeaza. (Ioana Macrea-Toma)
