Cit timp sta incuiat intr-un sertar, un jurnal ramine secretul celui care l-a scris. Dupa ce a fost publicat, acelasi jurnal se poate transforma nu numai intr-o sursa de informatii sau intr-o experienta de viata data in vileag, ci si intr-o poveste. Iar povestea, la rindul ei, poate deveni un inceput de literatura. Toate acestea cu o conditie : autorul sa fi avut ce povesti. In speranta ca indeplinesc aceasta conditie, din sertarul in care tin jurnalul celor 15 ani pe care i-am petrecut in Germania, dar si in Romania, am scos anul 1995. De ce ? Pentru ca atunci m-am familiarizat cu mai toate ritualurile vietii universitare germane, atunci au inceput sa prinda contur citeva dintre noile mele proiecte literare si tot atunci am avut citeva intilniri memorabile. Cu Schiller la Jena, cu regina Cunigunde la Bamberg, cu Jules Verne la Amiens sau cu spectrul lui Hitler la Nürnberg. Dar si cu Petru Dumitriu, Tepeneag, Alain Paruit, Goma, Dorin Tudoran sau Herta Müller. Si pentru inca ceva a iesit din sertar jurnalul acesta. Pentru a ma intilni cu cititorul de astazi, convins ca nu am trait doar pentru mine. Adica degeaba.” (Florin Manolescu)
„Criticul si istoricul literar Florin Manolescu a publicat relativ putin, dar aproape toate cartile sale sint de referinta: Literatura SF (1980) ramine poate cea mai buna carte romaneasca dedicata genului, Caragiale si Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii (1983) este una dintre cele mai indraznete si mai inteligente abordari ale clasicului (din perspectiva teoriei matematice a jocului), iar Enciclopedia exilului literar romanesc 1945-1989 (2003) este, la propriu si la figurat, unica.” (Marius Chivu)
