Chiar si atunci cand tirania pare sa domine o lume pustiita, cauza libertatii se cere aparata, donquijotesc. Sacrificiul democratic este cel care reda vietii demnitatea pe care servitutea etatica i-o rapise. Rezistenta este, reluand pe N. Carandino, prima conditie a libertatii.
Intr-un moment in care democratia romaneasca pare sa alunece intr-un derizoriu mediatic, argumentele epocii 1938–1947 aduc in actualitate dictiunea ideilor. Regimul libertatii nu este doar unicul ce ofera sansa limitarii puterii, ci este unicul in acord cu substanta umanului insusi. Caci natiunea nu este o reunire de sclavi decerebrati, ci o insumare de cetateni care au in fibra lor atasamentul fata de un set de valori centrat pe moderatie, autonomie intelectuala si efort de solidarizare comunitar.
Iuliu Maniu, N. Carandino, Mihail Farcasanu si Grigore T. Popa sunt departe de a fi repere intelectuale datate, irelevante din unghiul actualitatii. Recitirea lor este inseparabila de revizitarea momentelor in care optiunea dintre democratia constitutionala si tiranie a fost oferita, transant. Istoria ideilor devine o pedagogie a libertatii.
