„Lectura poemelor lui Teodor Duna mi-a aratat ca poezia exista si traieste, ca ea poate, pe neasteptate si atunci cind nu mai parea posibila vreo minune, sa-si faca auzita vocea, iesind din tacerea si intunericul unde s-ar fi zis ca nimic nu mai dainuie, si ca aceasta voce ti se adreseaza – si te obliga sa-i raspunzi – sau ca incerci sa-i raspunzi. Teodor Duna are o lume a lui, pe care si-o impune cu o autoritate cu atit mai irezistibila cu cit nu pare constient ca o are.” (Mircea Ivanescu) „Versurile sale ramin fidele unei viziuni sacramentale asupra poeziei, privita ca instrument revelatoriu si ca vehicul de voiaj catre partea ascunsa a lumii. Poetul nu vorbeste din texte sau din ghena, ci dintr-o regiune halucinanta a universului, una in care viata si moartea isi schimba intre ele mastile fara incetare.(…) Din coaja unor cuvinte obisnuite, Teodor Duna scoate o poezie plina de miez.” (Andrei Terian) „Teodor Duna se joaca de-a viul cu totul altfel decit se joaca alti poeti de azi de-a minimalismul. Fata de ei, are marele avantaj al unei ontologii proprii, din directia careia isi poate permite sa invadeze cotidianul. Ceea ce si face, umplindu-i acestuia contururile cu o energie din alta lume, la fel de actuala, dar substantial mai fecunda. De aici numeroasele viziuni ale dilatarii controlate din interior. Organizate narativ, ele dau tonul unei carti pe drept cuvint extraordinare. Care, avertizez, contine capodopere.” (Cosmin Ciotlos)
