Ultima iubire a presedintelui este o carte a conjuncturilor, a nepotrivirilor, in care eroul, un personaj deloc deosebit, se transforma in special prin modelarea, manipularea celor din jur. Personajul incearca sa traiasca oarecum in afara istoriei, intr-un prezent al sau si al relatiilor interpersonale, dar, evident, istoria intra brutal in viata lui si-i tot schimba directia de mers. „Daca dragoste nu e, nimic nu e“ poate fi considerat mottoul acestui roman consacrat unui barbat aflat in cautarea iubirii adevarate care sa-i complineasca nevoia de familie si de individ deplin responsabil fata de soarta statului pe care intamplator il conduce.
Intr-un interviu, Andrei Kurkov spunea: „Cea mai importanta regula a mea este sa scriu o poveste buna, nu sa incerc sa-mi explic propriile idei. Cu atat mai mult cu cat intr-o poveste buna se va gasi mereu loc si pentru niste idei interesante.“ Intr-adevar, avem de-a face acum cu o poveste buna in care gasim multe idei interesante despre viata in Ucraina sovietica, despre viata tinerilor de atunci si a adultilor de astazi, despre iubiri neimplinite si mereu asteptate, precum si despre o viata politica in umbra Rusiei, extrem de socanta si palpitanta.
