Jean-François Briant (Ernest) este sculptor. Mireille Crétinon (Pauline) si Catherine Stoessel (Anne) sunt pictorite. Traiesc si lucreaza impreuna in Franta, impartindu-si timpul intre Normandia si Paris.
Anne, Pauline si Ernest s-au cunoscut cand erau studenti la Facultatea de Arte Plastice si aveau 20 de ani. De atunci, au decis, atat din motive ideologice, cat si din motive erotice, sa constituie un trio. De mai bine de 20 de ani traiesc o pasiune rascolitoare si au impreuna doi baieti. Aceasta carte reprezinta relatarea directa si incomoda a unei povesti reale de dragoste considerata in mod normal imposibila. Lipsita de orice intentie de prozelitism, marturisirea de fata socheaza prin amestecul de sinceritate, indoiala si erotism pe care il transmit protagonistii acestui ideal de iubire considerat un tabu fundamental al moralei occidentale. Paradis sau Infern? Cine stie… In iubire, suferinta si placerea nu se despart aproape niciodata…
Din roman:
[…] Pauline: In dragoste nu faci economie. Trei iubiri sunt mai bune decat una.
Ernest: De doua ori si o data. As putea sa le dau si uneia si celeilalte tot atata dragoste? Le iubeam in mod diferit, ceea ce era normal avand in vedere ca si ele erau foarte diferite si exact asta ma excita in aceasta dragoste cu doua viteze si trei capete. Si in plus, raspunderea nu cadea toata asupra mea, de vreme ce si ele se iubeau intre ele.
[…] Anne: Imi este greu si astazi, dupa atata vreme, sa descriu ce s-a petrecut de fapt in prima noastra noapte de dragoste in trei. Primul lucru care imi vine in minte este acel sentiment de tandrete si de atentie profunda pentru celalalt. Si de delicatete, de respect reciproc. Multe lucruri imi scapa, e ca un mister. Dar mai ales o imagine mi s-a intiparit in memorie: noi trei asezati in genunchi in cerc, pe pat. Gurile, buzele ni se amesteca este o senzatie de fuziune intensa, inexprimabila nu mai stiu cine este cine dar imi place totul.
