Despre fondurile europene se vorbeste mult, dar nu intotdeauna in cunostinta de cauza. Nici un discurs public despre integrarea europeana, despre responsabilitatile Romaniei ca stat membru, despre administratia publica, mediul rural, intreprinderile mici si mijlocii, despre dezvoltare in general nu mai poate „scapa” de o trimitere, oricat de fugitiva, la aceste fonduri. Pornind de la aprecierea corecta ca fondurile europene reprezinta parghii esentiale pentru atenuarea diferentei dintre nivelul de dezvoltare al Romaniei si nivelul mediu al Uniunii Europene, prin supralicitare, s-a ajuns la o deformare: fondurile au inceput sa fie prezentate ca fiind ultima, singura sansa a Romaniei in directia dezvoltarii, cu impact miraculos asupra bunastarii. Pentru o tara marcata de puternice decalaje economice si sociale, de saracie, de lipsa resurselor financiare, aceste sume „care stau la dispozitia Romaniei” au ajuns sa aprinda imaginatia publica, proces intretinut de discursul multor politicieni. Incat, daca s-ar face un sondaj, nu avem nici o indoiala ca majoritatea celor chestionati ar asocia integrarea europeana cu „puhoaiele de euro” care ar curge spre Romania. Nu am dori nici sa se creada ca problema absorbtiei fondurilor europene este, in viziunea noastra, secundara. Nicidecum. Mai ales intr-o perioada de criza economica reala, asemenea fonduri sunt vitale pentru stimularea economiei si mentinerea ritmului de crestere. Ceea ce ne-am propus sa semnalam este ca absorbtia nu este si nu trebuie sa fie un scop in sine. Pregatirea noastra nu incepe si nu trebuie sa se incheie cu atragerea fondurilor europene. La o privire mai atenta, pregatirea pentru absorbtia fondurilor este o componenta a modernizarii gandirii si actiunii noastre.
