Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o epidemie de orbire. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd rind pe rind vederea si barbaria se instaleaza. Structurile politice nu pot reactiona decit prin represiune si curind apar lagarele. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel – sotia medicului, cum va fi ea numita de-a lungul romanului, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina.
„Eseu despre orbire este o imago mundi: viziunea inspaimintatoare a unei lumi tragice. De asta data, expresia pesimismului unui scriitor al Portugaliei nu se manifesta prin obisnuitul lirism melancolic ce ne caracterizeaza. Va fi cruda, descarnata, nici macar stilul nu-i va imblinzi duritatea. Romanul nu va varsa lacrimi pentru suferintele personajelor inventate, ci va tipa in fata acestei interminabile si absurde dureri a lumii.” (Jose Saramago)
„O carte remarcabila, care nu se sfieste sa priveasca in fata toate ororile secolului XX.” (The Washington Post)
„Eseu despre orbire este un roman revolutionar, asa cum au fost, la vremea lor, Procesul sau Ciuma. Inca o capodopera a lui Saramago.” (Kirkus Reviews)
