„La Octavian Paler autobiograficul se incarca de atributele mitologicului, iar mitologia antica – transformata in utopie personala – pulseaza de dramatismul «modern» al experientei biografice. Aventuri solitare cuprinde trei trepte ale discursului de tip diaristic, fiind alcatuita practic din trei carti autonome: un Jurnal la mare, unde solitudinea protagonistului e maxima un Contrajurnal la mare, in care o croaziera a scriitorilor pe Marea Neagra si Marea Egee deschide contemplatia solitara spre «aventura» unei calatorii nu lipsite de pitoresc si invataminte in fine, un mai amplu Jurnal american, unde contactul cu alteritatea radicala a Lumii Noi da nastere unei naratiuni dinamice si provocatoare. Avem de-a face prin urmare cu trei ipostaze ale aventurierului solitar: contemplativul deziluzionat si nostalgic, observatorul moralist si estet, martorul critic si implicat. Nu stiu daca Octavian Paler a avut ceva de cistigat de pe urma «melancoliilor si nostalgiilor» trecutului, a inactualitatii si a iluziilor sale pierdute. Dar literatura sa, cu siguranta, a avut.” (Paul Cernat)
