Vizite : 4 |
|
Disponibilitate :
|
disponibila
|
Prezentare
Volumul Diavoliada si alte povestiri reuneste mare parte din prozele scurte ale lui Bulgakov, de o mare diversitate tematica si structurala, dar distingindu-se printr-o remarcabila unitate a viziunii. Desfasurindu-si activitatea pe fundalul dramatic al ascensiunii bolsevismului, contestat de critica si interzis de mecanismele cenzurii, Bulgakov aduce in prim-plan o serie de probleme semnificative pentru situatia literaturii si conditia scriitorului din epoca sa, de la crezul artistului la responsabilitatea intelectualului umanist si a omului de stiinta, de la pericolul sufocarii esentelor sub greutatea strivitoare a aparentei la depersonalizarea si uniformizarea individului intr-o societate totalitara. Lumea descrisa de el este una haotica si halucinanta, in care umorul, ironia, sarcasmul si dramatismul alterneaza sau se intrepatrund, iar fantasticul fuzioneaza cu realul vazut prin filtrul unei constiinte clare si cutezatoare.
„La sfirsitul anilor ’30, cind era redus la tacere de catre cerberii ortodoxismului stalinist, Bulgakov isi adreseaza siesi cuvintele utilizate pentru a-l descrie pe marele scriitor german E.T.A. Hoffmann: «El transforma literatura intr-un meterez de unde, ca artist, masoara pedeapsa satirica pentru tot ceea ce este deformat in lumea reala».” (Edithe C. Haber)
„Micul functionar inghitit de mecanismul statului sovietic este simbolul Diavoliadei. Noua putere este chiar Diavoliada. Noua viata devine un infern pe care nici Gogol nu si l-ar fi putut imagina.” (I.M. Nusinov)
„La Bulgakov nici un cuvint si nici o imagine nu sint intimplatoare, iar orice efect prozastic este bine calculat. Halucinanta si, deseori, sincopata, proza lui de tinerete are, insa, o arhitectura invizibila. De aceea, s-a si spus ca unele dintre prozele sale scurte sint chiar niste criptograme. Or, atunci, bolta cereasca inghetata si neagra, bezna strapunsa de fulgere de lumina, vifornita si vijelia, care, toate, consuna cu «anii furtunosi» ai epocii, ar trebui sa fie parti dintr-o mare viziune unitara. Cheia de descifrare a acestei viziuni si a mesajului ei profetic s-ar putea sa se gaseasca, cred, in Diavoliada, volumul sau de nuvele si povestiri.” (Ion Vartic)
Mihail Afanasievici Bulgakov, nascut la Kiev in 1891, fiul unui profesor de dogmatica de la Academia de Teologie din oras, se inscrie si termina stralucit Facultatea de Medicina a Universitatii din Kiev, practicindu-si, timp de patru ani, profesiunea cu deosebita competenta. Stabilit definitiv la Moscova in 1921, renunta la medicina in favoarea literaturii si publicisticii. De o mare diversitate – foileton, schita, povestire, nuvela, roman, farsa, drama etc. –, scrierile sale contureaza o viziune de o surprinzatoare coerenta. Contestat adesea cu virulenta de critica vremii – sa nu uitam anii dramatici in care si-a desfasurat activitatea literara, 1920-1940, anul mortii sale –, a reusit sa publice prea putin in timpul vietii, antologicele naratiuni fantastice Diavoliada si Ouale fatale, precum si romanul Garda alba numarindu-se printre exceptii. Adevarata glorie a lui Bulgakov este postuma. Pina si capodopera sa, Maestrul si Margareta, la care a lucrat si dupa ce si-a pierdut vederea, pina in ultima zi a vietii, a vazut lumina tiparului in U.R.S.S. abia in 1967, an ce marcheaza inceputul publicarii masive a operelor lui Bulgakov peste granita, inclusiv in Romania.
|
Pareri :
0 pareri.
Adauga parere :
|
|
