|
|
Disponibilitate :
|
disponibila
|
Prezentare
Basarab Zapa, personajul straniu din romanul Supunerea, revine in noul roman al lui Eugen Uricaru, pentru a destrama aura de mister care il inconjoara. Emblematic pentru o intreaga generatie care a avut nenorocul sau sansa de a trece de la normalitatea Romaniei interbelice la starea de asediu continuu a Romaniei postbelice, batrinul ocrotitor al lui Cezar copilul nascut, iar nu facut in lagarul siberian isi traieste ultimele zile din viata. Sint trei zile de ancheta. Pentru ca el este omul care stie, se straduieste, cu toata fiinta si constiinta sa, sa moara in tacere, aidoma lui Hermes, zeul care s-a nascut cu degetul pe buze. Tibetul, Germania lui Hitler si Romania lui Dej nu sint doar spatii istorice in care personajele evolueaza, ci spatii ale Puterii absolute, in care are loc in secret o lupta surda intre lumina si intuneric. Uneori, lumina este inselatoare si intunecata, iar intunericul prietenos si salvator, mai ales intr-o lume fara reguli, dominata de violenta.Cit ar cintari un inger este al doilea roman dintr-o serie care promite ca va dezlega si alte enigme ale sufletului omenesc.
Eugen Uricaru s-a nascut la 1 noiembrie 1946, la Buhusi. Debuteaza editorial in 1974, cu volumul de povestiri Despre purpura. Urmeaza volumul de nuvele Antonia (1977) si romanele Rug si flacara (1977), Mierea (1978), Asteptindu-i pe barbari (1981, 1999), Vladia (1982), 1784 Vreme in schimbare (1984), Stapinirea de sine (1986), Glorie (1987), Pentimento (2000), Navigare (2001). In anul 2006 publica la Editura Cartea Romaneasca romanul Supunerea. Cartile autorului au fost distinse cu premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania (1980, 1985) si cu Premiul Academiei Romane (1985). Volumele sale au fost traduse in germana, polona, greaca, maghiara, rusa si sirba. Este de asemenea traducator din limbile italiana (Curzio Malaparte, Italo Calvino) si rusa (Alexandr Soljenitin), precum si autor de scenarii de film. Filmele Rug si flacara si Stare de fapt (realizate dupa scenariile sale) au fost distinse cu Marele Premiu la Festivalurile de la Santarém (Portugalia, 1979), respectiv San Marino (1995). |
